Prin întuneric

Între două tăceri se face noapte. Îmi trag petala de nufăr până sub bărbie şi îmi acopăr gândurile,  care vor să evadeze. S-a topit ceara şi lumânarea abia mai pâlpâie slab, desenând lumini şi umbre tremurânde, pe un petic de întuneric.

Am închis ochii şi mi-am arcuit  spatele,  căutând pe bâjbâite  căldura  ocrotitoare.

Ţi-am spus vreodată că mi-e frică de întuneric? Atunci vin monştrii cu chip hâd, să-mi fure visele şi liniştea. Ai grijă, te rog, să nu se stingă lumânarea!

Iubesc… (şi eu…)

Din ciclul “Iubeşte şi dă mai departe!” ( ), am preluat leapşa de la Medeleni (adicătelea Ionutu şi Oana ) şi mă apucai să scriu ce iubesc şi eu. Aşa că, iacătă-mă-s:
-să iubesc şi să mă simt iubită;
-să mă trezesc dimineaţa şi să mă întind cu “mârâieli”;
-să mă zbânţui prin casă, pe o melodie ritmată care-mi place, până respir ca locomotiva;
-să se joace cineva cu mâna prin părul meu;
-să merg pe stradă ţinându-mă de mână cu iubitul;
-să adorm în lenjerie de pat proaspăt spălată;
-să lenevesc în pat, într-o zi ploioasă;
-să mă plimb desculţă prin băltoacele lăsate de o ploaie de vară;
-să ascult Mylene Farmer când sunt melancolică (sau muzică franţuzească);
-să mă prindă dimineaţa pentru că am vrut să termin de citit o carte care “m-a prins”;
-ochii mei când mă rimelez şi mă fardez ;
-mirosul de pâine caldă sau cozonac proaspăt scos din cuptor;
-mâinile mici şi blânde ale tatălui meu, care mă mângâiau pe creştet de câte ori eram tristă;
-zgomotul valurilor care se sparg la ţărm;
-zâmbetul senin al copiilor şi ochii lor mari;
-să am prieteni buni;
-să ofer daruri (bine! şi să primesc );
-să fiu prima care spune “La mulţi ani!” celor dragi;
-să adopt un câine maidanez, atunci când nu mai am acasă (am înnebunit-o pe mama când eram mai mică, pentru că ajunsesem să avem vreo 4 câini pe bătătură);
-filmele vechi;
-poşetele de toate culorile, mărimile, texturile;
-eşarfele fine;
-starea de oboseală (moleşeală )plăcută de după o călătorie;
-mirosul de coajă de portocală, uscată pe brâul sobei încinse;
-migdalele şi caisele pietroase;
-caişii înfloriţi;
-sandalele (încălţările) cu toc înalt;
-albastrul;
-oamenii cărora le zâmbesc şi ochii;
-oamenii care-ţi zâmbesc atunci când salută;
-chefurile şi plecările în călătorie “din senin”, neplanificate;
-căldura trupului de alături;
-îngheţata, când mă doare în gât;
-chenţăitul câinelui meu când se bucură că mă aude venind;
- frappe-ul cu fetele;
-jocurile, inclusiv cele de copii (Aţişoara, Cucii );
-saramura de peşte cu mămăliguţă;
-bătaia cu pernele + gâdilat;
-să plec de nebună prin oraş, fără un scop precis;
-să citesc pe “bloage” şi să comentez când am ceva de spus;
…Şi lista rămâne deschisă…
Peseu. Şi masculul “perfect” , vezi imaginea!

Nu ştiu cui să dau leapşa, aşa că vă rog, înscrieţi-vă-ţi, care-ţi pofti!