Alegeri.Decizii

E înainte de examen. Toţi suntem emoţionaţi, care mai de care cu frica în sân, sau,  mă rog, pe unde a putut să şi-o ascundă fiecare. Cineva aruncă o idee- “Ce-ar fi să ne zică ăştia să scriem ce vrem noi?” Zâmbete. Unele mai tremurate, altele mai strâmbe. Toţi aprobă ideea, după care se face linişte. Priviri panicate. Cum adică să scriem ce vrem? Păi eu nu ştiu nimic foarte bine… Ce să aleg să scriu? Eu nu vreau. Să ne dea ce-o fi şi să scăpăm!

Se întâmpla la terminarea liceului. Aceeaşi întrebare m-a urmărit apoi înainte de fiecare examen pe care l-am dat (şi am dat câteva). Răspunsul…oarecum acelaşi. Aveam o opţiune proprie, dar parcă tot n-aş fi vrut să mi se spună -”Scrie ce vrei, ce ştii mai bine.” Mă încerca aceeaşi panică. Dacă nu ştiu nimic (mie una aşa mi se întâmplă, înainte de examen am senzaţia că nu mai ştiu nimic, dar mă limpezesc şi mă adun în faţa subiectelor)? 

Se întâmplă la fel şi la examenele vieţii. Când avem de făcut o alegere, de luat o decizie importantă. Cred că ne e teamă să ne asumăm întreaga responsabilitate a succesului sau a eşecului. Ar fi mai uşor dacă ar alege cineva pentru noi. Să vină şi să ne spună- “Fă aşa!”, iar noi să ne conformăm.   Sau măcar să ne schiţeze o direcţie, să avem un complice cu care să împărţim eşecul. Pentru că de el ne e teamă. Dacă reuşim, e meritul nostru, dacă nu , ar fi bine să avem pe cineva asupra căruia să aruncăm vina! Măcar  o parte!